GĂSIREA UNUI LOC DE MUNCĂ

Accesul pe piața muncii este reglementat prin lege și depinde de statutul de ședere. Pentru a găsi un loc de muncă, se recomandă să combinați diverse metode de căutare:

• căutarea anunțurilor de angajare pe Internet;

• utilizarea platformei centralizate;

• trimiterea de candidaturi spontane către companii;

• contactarea agențiilor de plasare a forței de muncă;

• abordarea persoanelor din mediul dumneavoastră;

• să aplicați pentru locuri de muncă publicate în ziare;

• înregistrarea la Centrul Regional de Ocupare a Forței de Muncă (RAV)

CUM SĂ APLIC PENTRU UN LOC DE MUNCĂ ÎN ELVEȚIA?

În Elveția, candidatura pentru un loc de muncă include un CV scris și o scrisoare de motivație. Pentru candidatură sunt importante, de asemenea, referințele profesionale și adeverințele care atestă ocuparea diverselor locuri de muncă, certificatele de formare, precum și diplomele, care trebuie anexate la dosar. Adesea, cererile de angajare trebuie depuse online.

Pe Internet sunt disponibile sfaturi utile privind modul de pregătire a unui dosar de candidatură pentru un loc de muncă.

RECUNOAȘTEREA DIPLOMELOR DIN STRĂINĂTATE

În Elveția pot fi recunoscute diverse diplome și cursuri de formare din străinătate. În funcție de calificare și nivelul de educație, adresați-vă următoarelor autorități:

SALARII ȘI CONTRIBUȚII SOCIALE

În Elveția, salariile brute sunt relativ mari, însă același lucru este valabil și pentru costul de trai. Nu există un salariu minim aplicabil tuturor sectoarelor de muncă. Cu toate acestea, în unele branșe există salarii minime stabilite prin contracte colective de muncă. Din salariu se deduc contribuțiile obligatorii pentru asigurarea de pensie, inclusiv pentru urmași (AHV), asigurarea de invaliditate (IV), asigurarea de șomaj (ALV) și asigurarea pentru accidente la locul de muncă (UV). În cantonul Schaffhausen, angajații și angajatorii plătesc, de asemenea, o contribuție la fondul social cantonal. În cazul în care se depășește valoarea aproximativă de 20.000 CHF a venitului anual, se deduc contribuții suplimentare pentru sistemul de pensii ocupaționale (așa-numitul pilon 2), ca supliment la AVS. În total, deducerile pentru asigurările sociale obligatorii reprezintă aproximativ 15-20% din venit.

PIERDEREA LOCULUI DE MUNCĂ

Orice persoană care locuiește în Elveția, este disponibilizată și astfel devine șomeră are dreptul la prestații de asigurare, cunoscute sub numele de indemnizații zilnice (Taggelder), dacă sunt îndeplinite premisele necesare. Un permis de ședere valabil și cel puțin 12 luni de activitate remunerată în cursul celor doi ani care preced disponibilizarea sunt principalele condiții pentru plata indemnizațiilor zilnice. Dacă nu găsiți un loc de muncă imediat după încetarea unui raport de muncă, trebuie să vă înregistrați imediat – de preferință în timpul perioadei de preaviz – la Centrul Regional de Ocupare a Forței de Muncă (RAV). Acolo veți primi informații cu privire la următorii pași pe care trebuie să îi faceți.

CONDIȚII DE MUNCĂ

Elveția este cunoscută pentru condițiile sale bune de muncă. Acestea sunt totuși reglementate în mod diferit în funcție de profesie și de branșă. Informați-vă din timp care sunt condițiile de muncă aplicabile. Tipul de muncă ce urmează a fi prestată, programul de lucru, perioada de probă, perioada de preaviz, concediul, salariul, răspunderea profesională și fondul de pensii sunt stabilite prin contractul de muncă. În anumite branșe există contracte colective de muncă (GAV). Un GAV este un acord scris între un angajator individual sau mai mulți angajatori sau asociațiile profesionale ale acestora și sindicate. Acesta conține dispoziții privind relația dintre angajatori și angajați, precum și dispoziții adresate părților semnatare GAV.

PROTECȚIA ÎMPOTRIVA CONCEDIERII

Legea îi protejează pe angajați împotriva concedierii în caz de boală, accident, sarcină sau maternitate. Concedierea în aceste perioade este, de regulă, nulă. Cu toate acestea, în cazul unei concedieri abuzive din alte motive, angajatul nu trebuie să fie reintegrat în cadrul companiei; se pot solicita în instanță doar despăgubiri.

MUNCA LA NEGRU

Despre o persoană care este plătită pentru o muncă ocazională de curățenie, îngrijire a copiilor, menaj și grădinărit se consideră, de asemenea, că prestează muncă remunerată. Această persoană trebuie să dețină un permis în conformitate cu legislaţia referitoare la străini și să fie înregistrat la autoritățile de asigurare socială (sau să se înregistreze ea însăși), altfel munca prestată este considerată ilegală sau la negru. Persoana care lucrează la negru nu este asigurată în caz de invaliditate, accident la locul de muncă sau șomaj. Consecințele pot fi dramatice. Prin urmare, este în interesul der lucrătorului în cauză să fie înregistrat.